Este acea perioadă din an minunată, plină de bucurii și de iubire, dar este și perioada în care cheltuim mai mult decât trebuie. De câte ori nu te-ai uitat la un raft într-un magazin mare, înconjurat de oameni, și te-ai gândit: „Hai totuși, să fie, că nu se știe niciodată”?
Pubertatea a fost un amalgam de emoții. Nu a fost suficient faptul că eram un copil destul de timid și introvertit. Pubertatea s-a gândit să lovească cu ochii închiși.
Despre cum m-am ales pe mine și am depășit sentimentul de vinovăție că nu eram acceptată de colegii de clasă din liceu și despre cum am supraviețuit unui silent bullying timp de patru ani.
Cum poți (re)învăța să-ți iubești corpul atunci când ai de a face cu o tulburare alimentară?
Oare să nu se fi schimbat nimic de la dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu? Oare evenimentele din Caracal să nu fi avut ecou în conștiința și mentalitatea noastră? Să trăim și acum în aceeași teamă și nesiguranță?