Material realizat de Queer Sisterhood Cluj

Text de Izabela Marin
Ilustrație de Adela Holdon
Fotografii de Queer Sisterhood Cluj

Când am cinci sau șase ani, cunosc o fată cu părul scurt, brunet, și cu o aluniță sub ochiul  stâng sau drept — nu-mi pot aminti locul exact, oricât de mult aș încerca. E slabă și are pielea albă, dar nu-mi pot aminti alte detalii. Nu-mi pot aminti vocea ei, dacă râde foarte mult sau nu, dacă își închide ochii când zâmbește sau dacă în pauze fuge pe holuri. Nu-mi pot aminti nimic altceva în afară de faptul că inima mea sare peste nenumărate bătăi  atunci când ne jucăm. 

Când cresc, recunosc bătăile acelea absente ale inimii mele abia la 13 ani, culmea, tot  când mă uit la o fată cu părul scurt, brunet, și cu o aluniță sub unul din ochii săi. Poate îmi amintește de cea dintâi și acela e motivul pentru care inima mea refuză să bată la fel,  însă, nu-mi pot aminti. 

Inima mea își revine de fiecare dată și apoi, când mă uit la cineva din nou și din nou, îmi  recunoaște gândul și-ncepe a-mi lipsi din piept. 

Adolescența vine ușor pentru toată lumea, însă prezența sa e mai apăsătoare pentru cei ce nu o pot experimenta liber. Când am cinci ani și o țin de mână, mama râde și crede că doar mă „prostesc”. Când am paisprezece ani, e „prea mult” și ar trebui să încetez. „Ce-ai  să faci dacă află taică-tu?”, chiar și când doar eu și ea știm de ce mâinile ne sunt atât de  apropiate. Când am optsprezece ani, nu mai e vocea mamei care să-mi repete aceste  lucruri, însă nu e nevoie să o facă ea ca să le aud. Două fete ținându-se de mână, câteva  priviri urâte și comentarii. A doua zi, repetiție. A treia zi. Repetiție. 

Am optsprezece ani când mă simt cu adevărat îngrădită de prezența celorlalți. Sunt cu ea pe bancă în mijlocul lui mai și norii se strâng deasupra noastră. Suntem la marginea  drumului, lângă semafor; nu sunt oameni în jurul nostru, ci doar mașini. Port o fustă scurtă așa că simt frigul pe de-a-ntregul. Una dintre mâinile ei e pe coapsa mea stângă, iar  cealaltă în jurul umerilor mei. Atingerea ei e caldă. Când se apleacă pentru a mă săruta,  zâmbește. Apoi își mută ochii spre stradă și corpul ei nu mai e lipit de al meu. Atingerea ei  e caldă așa că îi simt lipsa instantaneu. Mă uit și eu spre stradă, la trecerea de pietoni și  observ un grup de oameni. 

Noi și ceilalți nu putem coexista, mai ales în adolescență. Atunci când exiști în afara  preferințelor, alegerilor tale, nu o poți face în tihnă. 

Căci aș vrea să-mi pot ține iubita de mână în parc fără să aud doi bărbați în spatele nostru mimându-ne făcând sex, aș vrea să putem merge pe stradă fără să mă întrebe un bărbat  râzând ce culoare au chiloții mei. Aș vrea să te pot săruta pe stradă fără ca tu să-mi spui  „șoferul autobuzului se uită ciudat” pentru că știm ce înseamnă „ciudat”. Aș vrea să te pot  îmbrățișa în fața hotelului fără să glumesc că ar trebui să ne ascundem. Aș vrea să nu pot face această glumă. Aș vrea să nu trebuiască să râd de propria-mi frică pentru că nu știu cum altfel să o exteriorizez. Aș vrea ca această frică să nu existe. 

Aș vrea să putem exista în afara lor, în afara lumii, în afara bărbaților pentru care nu  suntem decât obiecte, în afara femeilor care mimează frica de mine, de tine, de noi. Aș vrea să putem exista. 

Scrierile Izabelei pot fi citite și pe:

Instagram: @lujeri.tiganesti

Blogul: Ghiveci de legume – https://ghivecidelegume.wordpress.com/

Queer Sisterhood Cluj este o inițiativă pentru femei LGBTQIA+ (lesbiene, gay, bisexuale, trans, queer, intersex, asexuale), persoane non-binare și persoane trans din Cluj, Transilvania și România. Am început în 2015 și am organizat evenimente locale: Queer Cooking, Coming Out Stories, Picnicul Diversitatii, seri de film, petreceri pentru fete/femei, ateliere de arta, ateliere pentru drepturile omului, seri de joc. Am lansat în 2017 o antologie de povesti și poeme LGBTQ+ numită Queer à la Cluj și am oferit un premiu pentru scris și unul pentru fotografie. Am co-organizat Cluj Pride. Pe timp de pandemie ne-am adaptat și am început să sărbătorim zilele vizibilității online. Am început să facem Meme-uri de Weekend. Am început să facem educație LGBTQIA+ online prin intermediul postărilor pe subiecte cu relevanță specifica comunității. Acum combinăm activitățile online cu evenimentele față în față.

QUEER SISTERHOOD CLUJ