Eu, acum (partea II)

”Eu, acum” este o temă de autoreflexie în care le-am cerut voluntarilor de la echipa de vizual să exprime pe scurt cine sunt în prezent. Am avut o serie de întâlniri online în care am discutat pe schițe, idei și concepte. Așa am ajuns să strângem o gamă largă de stări care reflectă trăiri universale în care se pot regăsi și cititorii noștri. Fiecare s-a exprimat prin mediul care a simțit că este cel mai aproape de el, reflectându-se astfel personalitatea artistică a fiecărui voluntar în parte. 

Vă invităm să parcurgeți ilustrațiile și fotografiile de mai jos, împreună cu descrierea aleasă de fiecare autor în parte.

Loss of my self-identity
Self love
Autoportret

Cele trei creații reprezintă stadii ale procesului care a condus la “eu acum”.

“Loss of my self-identity” ilustrează stadiul mental nealterat – primul stadiu al procesului – punctul de plecare al unei posibile schimbări – cuprinde trăsăturile dobândite care trebuie “schimbate”. starea de incertitudine și anxietate care mi-a guvernat ultimii ani și din care am simțit că pot ieși cu greu.

“Self love” – definește peak-ul procesului – aduce o schimbare primului stadiu prin – iubirea de sine. E un moment de tranziție care duce spre așa zisa – renaștere.

“Autoportret” – al cărui titlul nu face tocmai referire la o asemănare fizică, ci la imaginea mea interioară. Acesta reprezintă ce îmi imaginez când mă gândesc la un portret. Ilustrează renașterea, dar și ideea de natural, mai particular echilibrul. Dintr-o altă perspectivă portretul reprezintă punctul în care mă aflu din punct de vedere artistic – “eu acum” ca persoana care
crează – este cumulul lucrurilor pe care am reușit să le învăț in parcursul meu. Autoportret este din ambele puncte de vedere rezultatul procesului meu de redescoperire de sine.
(Izabela Manea)

Desenul reprezintă călătoria către iubirea de sine și cum eu, acum, am ajuns să îmi țin toate insecuritățile împreună și să le apreciez așa cum sunt. Foarte mulți dintre noi descoperim o nouă „insecuritate” și ne este greu să o acceptăm fiindcă o considerăm „urâtă” după criteriile standardelor sociale nerealiste. (Alessia Jarcă)

Lucrarea concentrează o stare de tulburare, de agitație – asta aș putea spune că simt eu, acum. Asta gândeam în timpul realizarii acestei schițe. Bine, mult spus “gândeam”, mintea mi-era și încă îmi este încețoșată. O continuă furtună. (Beatrice Lefter)

În momentul de față mă aflu într-o perioadă liniștită a vieții mele, în care încerc să experimentez cât mai mult și să adun experiențe. Pot spune despre mine că sunt o persoană cu capul în nori și las impresia că sunt mereu într-o altă lume, liniștită, care nu seamănă cu aglomerația și agitația cotidianului. Îmi plac plantele și îmi doresc să adun cât mai multe, sperând că o să-mi și amintesc să le îngrijesc la timp. (Maria Lucasievici)

Eu. Cine sunt eu? Sunt un om care experimentează viața at its fullest, care îi culege roadele pe care majoritatea le ignoră. Sunt multitudinea lucrurilor și întâmplărilor pe care le experimentez. Pasiunile mele mă reprezintă în momentul de față. (Bianca Riza)

Ilustrația pe care am realizat-o mă întruchipează pe mine, realizată digital în stilul picturii analog, în ulei. Simt că mă reprezintă atât prin zâmbet, accesorii, dar simt că am pus și o parte de personalitate în procesul de creație. (Georgiana Sîrbu)

Eu acum. Un autoportret în creioane colorate într-o ipostază calmă și ganditoare, o oglindire a anului trecut cu momente grele și triste dar și seri de vernisaje cu prietenii, concerte și sesiuni de lucru pana tarziu cu, colegii. Eu la 20 de ani cu visuri noi şi entuziasm pentru viitor. (Amanda Stanciu)

Desen dedicat acelor zile in care ma holbez in oglinda si ma gandesc “ce naiba e gresit cu mine?”. Nimic nu mai are sens, ce se vede este o expresie neutra, ce se simte este inca un sfarsit de lume printre multe altele, poate o schimbare, poate o moarte a ego-ului care sa te duca mai departe. (Andreea Ștefan)

Momentan, parcurg o perioadă în care încerc să mă bucur mai mult de ceea ce am, învăț să nu mai fiu mereu pe fugă și să fiu mai prezentă. Iarna, frigul mai exact, îmi permite mereu să iau o pauză, să mă retrag uneori în al meu “cocon” și să lucrez la proiecte personale. Unde locuiesc eu, avem în jur de treizeci de plante în apartament, deci am inspirație din orice colțișor al casei. Aștept cu nerăbdare primăvara și visez la următoarele plante pe care mi le voi lua, de îndată ce vremea e și mai prielnică. Ilustrația e un îndemn la a lua o pauză, la a te “scufunda” în momentul prezent. (Georgiana Strugariu)