Text de Adelina Buțincu
Fotografii din arhiva personală a lui Miriam
În ultima perioadǎ tot mai mulți tineri au ales sǎ plece din România pentru a studia în strǎinǎtate din dorința de a avea mai multe oportunitǎți şi pentru flexibilitatea sistemului educațional. Astăzi am discutat cu Miriam, o tânǎrǎ foarte talentatǎ, care studiazǎ arta la o şcoalǎ renumitǎ din Paris și am vrut sǎ aflu care au fost greutățile pe care le-a întâmpinat în procesul de admitere și cum este viața ei în prezent. Aceste aspecte sunt foarte importante pentru orice elev care alege sǎ îşi continue studiile în afara țǎrii, deoarece oferǎ o perspectivǎ sincerǎ, fǎrǎ filtre.
A: Bună, poți să ne spui care este numele tău, la ce facultate studiezi și de unde ești?
M: Bunǎ! Numele meu este Arvunescu Miriam, am 22 de ani și studiez la Gobelins în Paris, unde am intrat acum în anul 2. M-am născut în sectorul II București, dar am trăit majoritatea vieții mele în Buftea.
A: Care este specializarea pe care ai ales-o și cât dureazǎ studiile?
M: Specializarea mea este cinematografia animației, unde se fac 3 ani de licență 2 ani la master și eventual un an preparator. Acest an preparator este un program necesar pentru studenții internaționali care nu au urmat un liceu francez sau care nu au un bacalaureat recunoscut direct în sistemul educațional francez. În acest an, ne familiarizăm cu cerințele academice ale școlii, cu metodele de lucru specifice și ne formăm un portofoliu solid pentru admiterea la programul de licență.
A: Care sunt facilitățile pentru un student străin?
M: Acestea sunt aproape inexistente. Pentru acomodarea studenților străini există o asistentă socială care ne ajută în caz că avem foarte multe probleme. Bursa socială este doar cea din partea guvernului francez și cazarea este la fel pentru toată lumea- la fel de greu de găsit. Dacă beneficiezi de aceastǎ bursa există o cantina socială pentru studenți, unde ai o reducere de câțiva euro pentru o masă.
A: A fost un efort financiar pentru tine și familia ta să poți studia acolo?
M: Da, clar a fost un efort financiar. Părinții au strâns bani foarte mulți ani, dar acest efort a acoperit doar primii 2 ani, adică anul preparator și anul întâi. Din anul II am fost nevoitǎ să iau un credit la bancă.
Plecarea la studii în afara țării a devenit o alegere tot mai frecventă în rândul absolvenților de liceu din România. Potrivit datelor furnizate de UNESCO și Eurostat, România se află constant în topul țărilor europene cu cel mai mare număr de tineri care aleg să studieze în străinătate. În 2023, aproximativ 38.000 de studenți români erau înscriși la universități din afara țării. Printre destinațiile cele mai populare se numără Franța, Olanda, Germania, Italia, Belgia și Danemarca. În multe cazuri, familiile economisesc ani de zile pentru a-și putea susține copiii sau aceștia recurg la credite bancare pentru studii.
A: Cum ai ales această facultate?
M: Inițial voiam să merg în Anglia, dar după Brexit a devenit super complicat, pentru cǎ erau taxele prea mari față de restul țărilor din UE și părea imposibil de susținut. Apoi m-am gândit la Danemarca, unde e o facultate foarte bună de animație, a doua ca renume. Am tot stat pe gânduri, pentru cǎ mǎ gândeam cǎ nu sunt destul de bunǎ. Până la urmă, mi-am făcut curaj și am aplicat la Gobelins. Am fost acceptată în anul preparator și de acolo a început totul.
A: În ce constǎ admiterea propriu-zis?
M: Admiterea pentru licență și anul preparator sunt comasate în sensul că procesul de selecție este comun, dar rezultatul diferă în funcție de nivelul candidatului. Dupǎ ce termini anul preparator este necesar sǎ mai susții încǎ o datǎ admiterea. Proba constă într-un portofoliu cu minim 60 de lucrări, de unde sǎ reiasǎ cǎ te pricepi sǎ desenezi cam tot sau că te specializezi pe un anumit subiect, dar cu toate astea ai și alte abilități. În generația mea ultima probǎ era cea de interviu unde rămâneau primii 100 de elevi, însǎ acum este puțin diferit. După această probă de interviu s-a adăugat și o probă de ilustrație în care copiii au 2 zile pentru a face ilustrație pe un o temă dată de facultate. Astfel, se evitǎ situațiile în care profesorii ar putea favoriza anumite persoane care au urmat deja anul preparator şi pe care le cunosc
A: Ai urmat meditații în România pentru a putea intra la această facultate?
M: În România nu există meditații dedicate pentru facultățile de arte din străinătate. Nivelul la care eram deja depășea ceea ce puteau majoritatea profesorilor să ofere, așa că nu am simțit neapărat nevoia unui sprijin suplimentar. Am făcut doar meditații la pictură pentru admiterea la liceul de arte, dar pe partea de animație, visual development și alte componente de artă digitală nu am găsit un ajutor în România.
Nu doar presiunea financiarǎ este un impediment pentru mulți studenți strǎini. De foarte multe ori persoanele din jur nu conştientizeazǎ faptul cǎ ei sunt departe de familiile lor, de prieteni, de partener/ǎ și nu primesc destul sprijin emoțional pentru a se acomoda mai ușor.
A: Ce părere au avut cei apropiați atunci când ai ales această facultate?
M:În general, am fost susținută. Mereu am spus că îmi doresc să plec din țară și nu mă vedeam făcând facultate în România. Familia m-a ajutat, pe cât a putut – emoțional și uneori financiar, prin mici cadouri pentru materiale de desen. Am simțit totuși uneori puținǎ presiune sǎ fiu cea mai bunǎ.
A: Profesorii din liceu sau gimnaziu ți-au influențat decizia? Ai o experiență legată de acest subiect?
M: Nu prea am simțit susținere. În gimnaziu, profesorii nu considerau că o facultate de arte ar fi o alegere bună, probabil din cauza stereotipurilor cǎ „artistul moare de foame” sau pentru că își proiectau frustrările asupra mea. În liceu, un profesor de animație chiar mi-a spus că nici măcar în România n-aș putea intra la o astfel de școală. Într-un fel, negativitatea lor m-a împins să încerc mai mult. Acum însă, cu stresul facultății, nu mai simt aceeași motivație în fața negativității, ci mai degrabă mă obosește.
A: Care sunt diferențele esențiale între facultatea pe care o urmezi și cele din România, pe același profil?
M: În Franța avem destul de multe instrumente de care ne putem folosi, comparativ cu facultǎțile din țarǎ. Noi primim acces la programe de lucru și uneori la monitoare grafice. Simt cǎ universitatea ne ghideazǎ spre o carieră într-o producție mare. Există un spirit mult mai profesionist decât în multe facultăți din România.
A: Cum s-a schimbat relația cu cei dragi dupǎ ce te-ai mutat? M: Chiar dacă rămâneam la facultate în țară, oricum voiam sǎ mǎ mut ulterior. Nu am o relație prea plăcută cu familia mea, am fost și la terapie, dar nu am simțit nicio dorință din partea lor să schimbe ceva în atitudinea față de mine. La momentul plecării, nu aveam un partener, doar relații de prietenie. A fost greu sǎ pǎstrez unele relații de prietenie, dar asta m-a ajutat să-mi dau seama cine îmi este cu adevărat alǎturi.
A: Cât de des vii acasă? M: Avem vacanțe cam la o lună jumătate sau două luni. Vin în fiecare vacanță în România. La pǎrinții mei merg o dată la șase luni, în rest stau la Cluj, la iubitul meu.
A: Regreți decizia de a pleca din România?
M: Nu pot spune că regret complet, dar financiar ar fi fost mai înțelept să urmez cursuri online de animație și să aleg o facultate mai accesibilă. Totuși, visul meu a fost mereu să studiez în străinătate și apoi să mă întorc în România cu cunoștințele acumulate, pentru a ajuta pe cei care nu au avut aceleași oportunități. Cineva trebuie să facă acest sacrificiu.
A: Masterul ai vrea să-l faci în România?
M: Da, mi-ar plăcea, dar există o problemă: diploma noastră de licență de la Gobelins nu este una universitară clasică, ci o diplomă școlară profesională (echivalentă unui Diplôme de l’Animation), ceea ce în România nu se echivalează automat cu o diplomă de licență. De aceea trebuie să depun o cerere de echivalare a creditelor și să sper că va fi acceptată.
Gobelins Paris este o școală de renume internațional, dar programele lor de animație sunt încadrate în Franța ca formare profesională post-bacalaureat, nu ca diplome universitare cu titlu de „licență”. În multe țări, inclusiv România, acest lucru poate crea dificultăți la înscrierea la master, fiind nevoie de echivalări suplimentare.
A: Dacă nu poți obține echivalarea diplomei ce vei face?
M: Voi încerca să urmez o altă licență, poate în grafică sau limbi străine- ceva care să nu-mi ocupe tot timpul și să îmi permită să lucrez pe cont propriu, să dezvolt proiecte personale.
A: Ce sfaturi ai pentru cineva care vrea să aplice la această facultate?
M: Chiar dacă nu pare, facultățile de artă sunt extrem de costisitoare – taxe, materiale, chirie, viață într-o altă țară. Toate astea pot genera un stres financiar major, care te poate bloca creativ. Exact opusul a ceea ce îți dorești când studiezi arta. Mi-aş dori ca acest aspect sǎ fie luat în considerare de cei care își doresc sǎ urmeze acest gen de facultate.
Interviul cu Miriam oferă o perspectivă sinceră asupra parcursului dificil al unui tânăr artist român care a ales să-și urmeze visul într-o școală din străinătate. Procesul de admitere la Gobelins a fost riguros și competitiv, iar adaptarea în Franța a însemnat numeroase sacrificii, în special de ordin financiar și emoțional.
____
Acest text face parte din seria de interviuri realizate de noua echipă de redacție a Revistei Sânziene în cadrul proiectului Revista Sânziene: media literacy pentru tineri, derulat de Asociația Iele-Sânziene și finanțat prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation și cu sprijinul Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI.
