Text de Carla Sandu
Fotografii din arhiva personală a Andreei

Parcursul unei tinere în cultura metal

Andreea are 20 de ani, vine din Râmnicu Vâlcea și este studentă în Timișoara la Jurnalism. Ea provine dintr-o familie în care se asculta ”Rockul de tată”, acesta fiind o referință la formațiile precum AC/DC, Queen, Scorpions. Andreei îi plăcea mai ales Queen deoarece ”este foarte flamboaiant”.

Călătoria ei muzicală a început odată cu popularizarea trupei Imagine Dragons, care a deschis mai apoi porțile către lumea Nu Metalului, o alegere clasică pentru nou-veniții culturii metal, reprezentat de trupe precum SlipKnot. Mai departe, cercetarea Andreei a continuat solitar sau cu sprijinul familiei.  De la împărtășirea de melodii metal, la povești din tinerețea părinților despre concerte (Părinții i-au spus și ”Cum era înainte greu să faci rost de muzică, se lua pe sub mână”), legătura dintre Andreea și familia sa a devenit din ce în ce mai puternică prin liantul acestei culturi.

Când vine vorba de preferințe, Andreea nu se ghidează neapărat după subgenurile metalului, ci după trupe, melodii și stil. Apeciază elementele mai greu de înghițit de ascultători precum Death Scream, așa că preferă stilul clasic, dur de metal, indiferent de subgen, precum Knocked Loose, Slipknot. De asemenea, îi place metalul alternativ. Cu toate acestea, Andreei nu îi plac anumite subgenuri, ”Unele cântate ca Metal Clasic”, Power Metal sau Progressive Metal. Elementele din alte genuri nu sunt pe placul ei, așa că nu îî plac power metal sau progressive metal.

Când am întrebat-o dacă ascultă metal pentru mesaj, Andreea mi-a răspuns că ”Prima dată mă prinde cum sună o melodie, nu neapărat mesajul”, deoarece stilul în care sunt cântate melodiile alterntive nu permite înțelegerea versurilor de la prima ascultare. Însă ajunge, după o perioadă, să îmbrățișeze și mesajul, deoarece ”Subculturile alternative tind spre stânga”, aspect politic ce se aliniază cu viziunile ei. Un alt motiv pentru care Andreea ascultă metal este pentru că o calmează. ”Muzica, în general, este un haos constrâns, pe care îl poți controla”. ”Sisters of Mercy” este genul de melodie care o face pe Andreea să se liniștească după o zi plină și agitată.

Am adus în discuție poserii, oameni care nu sunt considerați parte dintr-o comunitate pentru  că sunt superficiali cu principiile acesteia. Deși sunt mulți metaliști care sunt foarte duri cu definiția de poser, Andreea este destul de înțelegătoare cu aceștia, spunând că ”Dacă te duci la concerte, nu prea ești poser”. Ea a definit poserii în felul următor: ”Persoanele care folosesc estetica, dar nu au valorile și nu ascultă muzica, nu prea pot fi considerate alternative”.  Când am întrebat-o ce face când întâlnește un poser, a spus că alege doar să îl ignore, nu să îl agaseze cu întrebări despre metal: ”Nu sunt un băiat care vede o fată cu tricou Nirvana”.

Andreea nu a avut de suferit în viața personală din cauza preferintelor ei muzicale. Părinții și prietenii o susțineau, iar cei care nu îi împărtășeau pasiunea nu i-au reproșat nimic. Ea nu a avut parte de excluziune socială pe baza stilului muzical preferat. A reușit să își păstreze prieteniile vechi și să își facă cercuri noi de prieteni, cărora le plăcea, de  asemenea, metalul. Își iubește stilul vestimentar, însă știe că, din cauza vieții de adult, probabil va fi nevoită să își reducă din intensitatea stilului vestimentar alternativ, la care ține mult. 

Andreea a început din gimnaziu, la vârsta de 12 ani, cu un stil basic, format din gri și kaki. Până la vârsta de 15 ani, ea își formase garderoba în jurul culturii metal. Pe lângă tricourile cu trupe, Andreea și-a confecționat singură vestimentația, prin alterarea unor haine obișnuite care nu erau pe gustul ei. Articolul ei preferat este o geacă kaki, a cărei față a umplut-o cu broșe pictate de ea cu trupele preferate. Face asta atât dintr-un considerent etic, de a nu recurge la fast fashion, dar și din cauza lipsei de varietate din magazinele accesibile. Acum, ea are o garderobă plină de accesorii și haine conforme metalului.

Mesajul Andreei pentru cei care vor să facă parte din cultura metal este să înceapă cu trupe mai populare precum Queen, și să continue pe drumul de descoperire al gustului personal. ”Take your time, nu trebuie să înțelegi tot deodată”. Andreea este un fan informat, însă înțelegător cu cei noi. Reușește, prin firea ei naturală, să îmbrățișeze esența metalului și poate fi un îndrumător atât pentru începători, cât și pentru cei cu vechime în comunitate. 

Pentru cei interesați: Un scurt istoric al metalului

Metalul (cunoscut și ca Heavy Metal) este un gen de muzică ce are ca rădăcini Hard Rock, Blues Rock și Psychedelic Rock, dezvoltat între anii 1960-1970. Acesta se bazează pe sunete monumentale, caracterizate de chitare distorsionate, solo-uri de chitară extinse, ritmuri emfatice și volum puternic. Metalul a luat naștere oficial odată cu înființarea trupei Black Sabbath, care îl avea ca solist pe Ozzy Osbourne, supranumit “Prințul Întunericului”. După ce Osbourne și-a petrecut copilăria în umbra celui de Al Doilea Război Mondial, care se încheiase în perioada nașterii lui, acesta a fost dezgustat de clasa politică, indiferentă la suferința cetățenilor. Astfel, prima trupă de metal a avut un mesaj politic de revoltă împotriva conducerii statelor implicate în Război, ceea ce este evident în “War Pigs”. De atunci, mesajul politic al fiecărui subgen a variat, de la extremă stânga (Red Anarchist Black Metal)  la extremă dreapta (National Socialist Black Metal), însă există și subgenuri neafiliate politic. Alte câteva subgenuri ale Metalului sunt: Doom Metal (Candlemass) – ce crează o atmosferă apăsătoare și întunecată, Nu Metal (Korn) – ce are influențe alternative, nonconformiste, venind ca o revoltă la adresa normelor și Folk Metal (Golgotha) – care îmbină metalul cu muzica folk.

Încă din anii 1980, cu câteva excepții, studiile în limba engleză despre heavy metal i-au descris pe fanii metalului ca fiind din clasa muncitoare sau blue collar (oameni care fac muncă fizică solicitantă). În schimb, studiile realizate în alte limbi i-au caracterizat pe aceștia ca oameni educați, din păturile sociale superioare. Astfel, o atitudine elitistă față de potențialii ascultători se resimte ușor, deoarece aceștia sunt nevoiți să își pună o etichetă înainte de a intra în lumea metalului. 

_____

Acest text face parte din seria de interviuri realizate de noua echipă de redacție a Revistei Sânziene în cadrul proiectului Revista Sânziene: media literacy pentru tineri, derulat de Asociația Iele-Sânziene și finanțat prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation și cu sprijinul Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI.