Text de Sara Voica

Într-o sâmbătă am mers toți la o piesă de teatru și atunci am descoperit despre mine că pot ține lângă mine patru copii, cu numai două mâini.

Cred că există un moment în viața fiecărei persoane când își dorește să facă un bine, să își depășească limitele, să facă acel ceva care să o scoată din monotonia unei zile care se repetă la nesfârșit.

Pentru mine, această dorință de schimbare, de autocunoaștere, s-a instalat la începutul clasei a XI-a. Am simțit că e timpul să ies din zona mea de confort, din mica mea lume și să las anumite experiențe să mă învăluie cu căldura lor. Am ales ceva de care mi-a fost frică, crezând că nu mă voi descurca, că aptitudinile și experiența mea de până atunci nu vor fi suficiente, că poate, în final, voi claca.

Am aplicat în cadrul asociației Ajungem MARI pentru a deveni unul dintre voluntarii lor, iar în momentul în care am apăsat butonul ,,send” pentru a-mi trimite cererea, totul a devenit o poveste frumoasă, o decizie pe care am știut că nu o voi regreta niciodată, indiferent de răspunsul pe care l-aș fi primit din partea celor care îmi verficau aplicația.

Ce este Ajungem MARI? Această asociație sprijină copiii din centrele de plasament și din medii defavorizate să devină oameni mari, să fie responsabili și independenți, să capete încredere în forțele proprii, să aibă parte de conexiuni cu oameni cărora le pasă de ei.

Cum devii voluntar Ajungem MARI? Procesul de a deveni voluntar este unul complex, deoarece se caută oameni buni, care pot face față unor situații delicate, care sunt blânzi și nu se enervează repede. Cu toate că sunt mulți pași de urmat, nu e nimic descurajator. Cu fiecare sarcină bifată pentru a fi intregat în asociație ești cu un pas mai aproape de oameni mici și minunați și de o experiență inedită.

Pentru început, se completează formularul de înscriere care este alcătuit dintr-o serie de întrebări prin care cei din asociație își pot face o mică idee despre ce fel de om ești, despre pasiunile tale și ce poți transmite mai departe copiilor. Formularul este prima etapă de selecție, dacă treci de acesta, într-o zi din weekend, de regulă sâmbăta, participi la un training de aproximativ 9 ore – cu pauze, evident.

La training-ul de inițiere primești informații despre copii și nevoile lor, centre, program și idei de lucru, precum și care sunt documentele necesare pentru definitivarea intrării în program. Training-ul începe cu un test psihologic și ia sfârșit cu unul cu întrebări care îți testează atenția și informațiile reținute în urma acestuia.

Aceste două teste reprezintă etapa a II-a de selecție a voluntarilor. Dacă treci de aceasta, ești la un pas de a deveni în mod oficial voluntar Ajungem MARI. Ultimul pas este să aduci de la medicul de familie antecedentele medicale, cazierul personal de la secția de poliție și apoi să semnezi contractul de voluntariat. Un modul (perioada de timp în care ești voluntar) durează 8 luni, iar voluntarii merg la copii o dată pe săptămână, timp de 2 ore. Pentru cei care vor să afle mai multe detalii, pot accesa pagina asociației: www.ajungemmari.ro.

Basmul Ajungem MARI în care sunt voluntar a luat naștere la jumătatea lunii noiembrie. Am pășit cu emoții alături de ceilalți doi colegi de echipă în camera unui centru de plasament și opt perechi de ochi au început să ne fixeze. Unii copii au zâmbit, alții se uitau confuz, unul a început să țipe, iar altul a venit și m-a îmbrățișat. A fost momentul în care mi-am dat seama că am luat decizia potrivită și că nu voi părăsi prea curând echipa de voluntari. Întâlnirile începeau întotdeauna cu realizarea temelor de la școală, iar după aceea desenam, cântam, dansam sau ne jucam.

Am aflat că, deși sunt o persoană cu un temperament vulcanic, pot fi calmă și mă pot controla, că oamenii te pot încărca cu energie pozitivă după 6 ore petrecute la școală și că poți râde chiar și când ești trist. Am învățat că familia nu înseamnă doar legătură de sânge și am învățat să mă joc și să desenez ca un copil mic, cu toate că inițial, pentru acești băieți cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, am fost o persoană căruia i se adresat cu ,,dumneavoastră”.

În final, în martie, am învățat ce înseamnă să îți fie dor. Odată cu pandemia, activitatea noastră la centre s-a amânat pânâ în momentul în care viața va reveni la normal. Ultima noastră întâlnire a avut loc înainte de 1 martie și am confecționat cu ei coliere cu flori, fluturi sau buburuze, iar atunci când am primit un colier realizat de unul dintre băieței ziua mea a devenit de 100 de ori mai bună.

Acum, comunicarea cu copiii are loc pe internet, dar e mult mai greu să ne înțelegem cu ei, plus că  nu există suficiente laptop-uri la centru, și tocmai de aceea s-a răcit și legătura dintre noi. Sper că nu cred că au fost abandonați și uitați.

Recomand fiecăruia să aibă parte măcar o dată în viață de această experiență minunată, cea de a fi voluntar. Îi poți ajuta atât pe alții, cât și pe tine, te poți dezvolta într-un mod frumos, fiindcă a fi voluntar reprezintă hrană pentru suflet.