Cum ce fac femeile (nu) este considerat artă -

Text și colaj de Andreea Rață

Spațiul domestic a fost de-a lungul istoriei asociat cu femeile. În activitățile lor de zi cu zi puteau crea moduri noi de a se exprima prin detaliile muncii lor. Interiorul casei nu oferă laude sau apreciere, ci o cerere constantă de menținere a locului, fără a avea în vedere munca din spate. Lipsa aprecierii muncii domestice a creat un precedent, iar piața muncii a urmat-o.

Confecționarea de textile este cea mai apropiată muncă casnică asemănată artelor convenționale. Peste cusut, brodat, tors este pusă eticheta de „meșteșug” și nu „artă”. Funcționalitatea a fost considerată mai importantă în comparație cu estetica obiectului, iar originalitatea este pusă sub semnul întrebării deoarece obiectele reieșite se bazau pe copierea simbolurilor și modelelor.

Ia și broderiile de pe perne, scaune, tapițerii sau alte obiecte din casă sunt o parte din ceea ce considerăm noi azi cultură sau tradiție, iar toate acestea sunt confecționate majoritar de femei. Brodatul este o muncă care cere timp și răbdare pentru a avea un rezultat. Procesele sunt foarte repetitive, iar greșelile ușor de făcut. De la mamă la fiică se transmit mai departe diferite modele și însemnări ale țesăturilor. Din zonă în zonă se poate observa cum se schimbă forma și motivele.

Ia este o parte a portului popular românesc: o cămașă de bumbac sau borangic împodobită cu modele și simboluri brodate, în special pe mâneci, piept și gât. Păstrate ca zestre pentru generații, acest tip de haine sunt făcute pe perioade îndelungate, iar modelele sale sunt unice pentru fiecare piesă. Modelele erau făcute sau modificate pentru a corespunde cu vârsta și statutul social al deținătorului, iar unele semne sunt făcute pentru a te feri de spirite rele.

Însemnele de pe ie sunt împărțite în rânduri pe altiță (partea de sus a mânecilor), mâneci și piept și vergi pe fotă (șorțul de deasupra fustei) pentru a indica sensul de pe țesătură. Modelele de pe ele sunt imagini și idei din mediul rural, locul în care au fost inventate: natura, divinul/soarta sau pattern-urile. Soarele și roata sunt motive care evocă divinul. Soarele este un astru, prea mare pentru înțelegerea noastră, iar el decide dacă cultivatiile vor înflori. Roata semnifică trecerea anotimpurilor și, ca urmare, a vieții. Motivele din natură sunt cele mai întâlnite: fructe, flori, ramuri, frunze, forme de relief. Florile sunt regăsite cel mai mult în forma lor generalizată. Motivele naturale mai pot semnala și aspectele zonei: frunze de struguri în zonele viticole sau spice de grâu în zonele de câmp. Formele geometrice leagă și îmbogățesc stilul hainei, iar însemnarea lor diferă de la o regiune de alta. (2)

O figură care a creat și conservat țesături și cusături bănățene este Sofia Imbroane. La școala înființată de ea, tinerele învățau să facă țesături tradiționale bănățene cu goblenuri sau cilimuri, a organizat ateliere și a strâns și categorisit diferitele țesături și cusături locale. Expozițiile ei de prin Viena, Sibiu, Bucureşti, Timişoara, Roma, Barcelona și Bruxelles au arătat lumii colecția făcută de-a lungul anilor a grămezilor de țesături cu ajutorul a mai bine de de 50 de tipuri de tehnici. (3)

Croșetatul, brodatul și alte skilluri asemănătoare au rămas la nivelul de hobby în societatea de azi. Sunt văzute ca un hobby „mai bătrânesc”. Un motiv este că necesită mult timp și atenție pentru a face acest tip de creație. Mai nimeni nu se bazează pe a-și face majoritatea obiectelor textile singuri- pentru că nu ai nevoie. Este mult mai ușor să cumperi un obiect gata făcut din punct de vedere al timpului, costului și abilitățile pe care trebuie să le ai.

În ziua de azi, industrializarea a îndepărtat omul de rând de modul în care hainele sunt făcute și de câtă muncă este nevoie pentru a confecționa un singur articol de îmbrăcăminte. Până nu acum mult timp, oamenii trebuiau să își facă, să ceară unui apropiat sau să meargă la un croitor pentru a face rost de haine noi. Munca din industria textilă a fost dusă în țări mai sărace pentru a exploata situația precară a acestor țări cu scopul de a reduce din costuri, deoarece nu au existat progrese tehnologice în această industrie: în continuare ai nevoie de o mașină de cusut și o persoană care să știe cum se folosește.

O mare problemă este că tot femeile sunt predominante în industria textilă- o industrie subremunerată. Peste 80% din muncitori la nivel global sunt femei, iar impactul este vizibil: pe o parte această industrie oferă pentru femei un mod de a-și câștiga existența și a dobândi abilități, însă, pe cealaltă parte, sunt aruncate într-un mediu unde sunt expuse la un program excesiv de lung, discriminare, hărțuire la locul de muncă, spațiul de lucru și unelte slabe și plata proastă în ciuda nevoii de mână de lucru calificată. (4)

Remunerația mică nu provine neapărat din cauză că femeile aleg joburi plătite prost, ci din cauza devalorizării muncii lor. Când într-o ocupație dominată de bărbați se transformă într-o industrie majoritar feminină, salariile și respectul pentru acel domeniu scade.(5) Același fenomen se poate observa și din direcția opusă. Spre exemplu, domeniul IT la începuturi era dominant feminin (și nevalorificat), dar salariile au explodat când industria a devenit majoritar masculină.

Poate într-o zi o să avem o lume în care casele și corpurile noastre nu sunt potrivite doar pentru funcționalitate, ci să le vedem ca pe un spațiu pe care noi îl construim, având creativitate, care ne este alături la fiecare pas al oricărui lucru făcut de oameni, oricât de mic ar fi.

____

Acest text face parte din seria de interviuri realizate de noua echipă de redacție a Revistei Sânziene în cadrul proiectului Revista Sânziene: media literacy pentru tineri, derulat de Asociația Iele-Sânziene și finanțat prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation și cu sprijinul Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI.